24 mai 2010

IN MAUTHAUSEN NU SE VORBESTE ...

In Mauthausen nu se vorbeste. Nu rade nimeni şi nici bliturile nu fulgera prea des.
Te simti parasit, desi nu te-ai intalnit inca cu nimeni.Acelasi sentiment de parasire, de pierdere, de ratacire, de dizolvare…. pe care, probabil, l-au simtit cei 195.000 de oameni care au trecut pe aici (doar 23 de romani au fost intre ei).
195.000 de oameni care au fost paziti de 9000 de gestapovisti. Am simtit cum curg prin suflet lacrimile acelora care au carat pietrele zidurilor groase ale lagarului, dar si-au gasit stanca, cei care au avut curajul să trăiască, respingand sinuciderea atat de la indemana de pe “Zidul Parasutistilor” sau de pe “Scarile mortii”… lacrimile celor care au fost biciuiti, injectati, despicati, operati pe viu, fara anestezie, violati în mod repetat, celor carora li s-au scos dintii de aur cu patentul, am auzit strigatele celor 200 de rusi care au fost udaţi cu apa în 16 februarie 1945 pana cand au murit cu totii.
Am auzit oftatul, ultimul oftat, al celor care au cazut în camerele de gazare.
Mauthhausen este un loc fara Duhul Sfant.
La poarta lagarului Duhul se retrage…
Esti absolut singur, fata în fata cu fetele mortilor cu ochi intredeschisi. Unii au cate un zambet de nesters pe fata.
Mauthhausen nu este un loc bantuit.
Nici spiritele celor morti acolo nu bantuie.
Mauthhausen, muzeul fara ghizi, este un loc in care, desi s-au investit anul trecut 2 milioane de euro pentru restaurare, este un loc parasit.
Restaurat tot timpul, dar parasit.
Am coborat si urcat scarile mortii, punandu-mi o povară imaginara pe umeri, povara celor care au fost batjocoriti aici, povara slavilor, preotilor si pastorilor care s-au impotrivit regimului lui Hitler.
Am stat sub dusurile parasite… dusurile cu gaz.
N-am indraznit sa ating sarma in care erau spanzurati cu atata usurintă cei care cantareau mai putin de 40 kg.
Am privit lumina printre gratii in arest…. Arestul din lagar, va puteti imagina asa ceva? Raul la superlativ, un arest in mijlocul puscariei?
N-am mai vazut asa lumina ocarata de gratii..
Am fost în Krematorium, acolo unde cadavrele erau despicate si arse,…
Oare de ce spre Krematorium nu se poate urca… se coboara… intotdeauna.
Am simtit cum mi se strange inima in fata acului care a penetrat atatea piepturi.
Masa “de jertfa”, o piatra tacuta este martoră si va grai intr-o bună zi, prin gura aceea care a inghitit atatea umori si atata sange.
La data de 5 mai 1945, lagarul de concentrare Mauthausen a fost eliberat. Soldatii americani au fost primii care au facut cunoscute publicitatii fotografii si imagini ale crimelor odioase comise timp de sapte ani in spatele zidurilor lagarului de la Mauthausen. De atunci si pana acum, urmele acestor crime au ramas ingropate adanc in memoria colectiva. Totusi, pentru o perioada de timp mult prea indelungata, problema responsabilitatii a ramas nerezolvata.
Conservarea fostului lagar de concentrare in forma sa initiala si construirea unui complex memorial sunt o “profesiune de credintă”, o marturie a dorintei de a mentine vie amintirea celor intamplate, pentru generatiile prezente si viitoare. Mauthausen nu este numai un simbol al memoriei, ci şi un simbol al distantarii fată de crimele nazismului, iar aceste două elemente vor trebui să devina aspecte fundamentale ale unei noi constiinte nationale austriece.
Lagarul de concentrare Mauthausen a fost si ramane un punct de cristalizare a istoriei europene, dincolo de granitele nationale. In Mauthausen s-a decis soarta a zeci de mii de oameni cu nationalitati si cetatenii foarte diferite, din Europa dar si din afara ei. Trebuie sa pastram vie memoria acestor victime si, in acelasi timp, sa conservam urmele istoriei, ale unei istorii internationale comune, incercand cu toate mijloacele sa impiedicam repetarea ei.























































7 comentarii:

  1. Extraordinar! Bravo, Bobita, reaminteste tuturor ororile acelea. Deja sunt multi care cred ca asa ceva nu a existat... trimite-i acolo sa vada, sa auda , sa simta teroarea si sa-si puna intrebarea "de ce?".
    O agresiune este interpretata diferit in functie de pozitia fata de capatul bastonului. Trimite-i la capatul celalalt si pune-i sa invete, sa caute raspunsuri, desi, fata de oricare alta specie de vietuitoare de pe pamant, omului, in toata istoria lui, i se pot adresa mii de asemenea intrebari dar NIMENI nu poate da un raspuns.

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate gasim pe cineva care sa schimbe placa comemorativa a romanilor care au murit aici care a fost pusa inca de comunisti.Cred ca cei care au murit aici merita macar o placa curata fara stersaturi si slogane comuniste!

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca te interesezi care este procedura pentru schimbarea acestei placi comemorative eu pot sa comand o placa din marmura pe care sa scriem un omagiu pentru cei ce au indurat cruzimea regimului nazist. Macar atat sa pot face in memoria lor, daca nici un guvern din Romania de dupa 89 nu a fost in stare sa schimbe aceasta placa ci doar s-au rezumat la a sterge si modifica forma unui stat de la cel socialist la cel democrat. Nu stiu daca aceasta placa poate fi schimbata fara acordul celor din ambasada romaniei din Austria, insa daca acest lucru nu necesita aprobari speciale o pot face eu ca un gest simbolic fata de cei ce au patimit ororile nazistilor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Excelent postul! Asa este, nu trebuie sa uitam nicio clipa inimaginabilele atrocitati facute de nazisti, sovietici sau comunisti. Comentariul tau dovedeste, daca mai era nevoie, ca un artist rock are sensibilitate, opinie ferma si atitudine bine definita. Strigatul mut de la Mauthausen se va auzi peste veacuri. Depinde numai si numai de noi ca el sa fie auzit si de noile generatii.

    RăspundețiȘtergere
  5. Articolu e slabut, da pozele ie bengoase rau. Da auzi, bro, io am 2 intrebari la matale: de ce nu nu macani nimic de taganii care au mierlit-o acolo? ca pe tine nu te-au dus acolo, ca esti blond in poze. Intrebarea ailalta este ca ce cauti cu remorca dupa tine in locul ala, unde crapara atatia oameni? te dusasi sa te turistezi la crematoriu si la lagar si te pozasi cu muierea. pai de ce? sa ai amintire de unde le-au cursara matele la oameni? te pomeni ca cumparasi si suvenire, vata da zahar pe batz din dest de victima si breloc cu craniu da jidan, sa-l pui amintire la cheile de la mertzanu tau ca te-ai dat prin lagar. acolo sa te duci sa-ti pui cenusa si tarana-n cap, nu sa te pozezi cu muierea.
    si vin martzogarii astia sa te comenteze ca ie postu bun. ce post? postu mare, postu pastelui, ce post? vai da simtirea voastra!
    v-a scris un manelist, ma numesc Calecea, sa tineti minte, desteptilor nesfinti ce sunteti.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ba nazistule, nu te mai da evreu ca se vede de la Caracal ca esti popo. lasa-ne cu vrajala asta de contopist dualist. invata sa fi vertical. e greu, dar oricum e mai onorabil.

    RăspundețiȘtergere
  7. Stimate domn Calecea, acest blog este vizitat de obicei de oameni posesori de creier, de aceea va rog incercati un abonament la revista "Pumnii mei minte nu are" si cred ca veti avea o lectura pe intelesul dumneavoastra.

    RăspundețiȘtergere

 
Counter Powered by  RedCounter