8 Martie 1984, Rm. Valcea, Casa Tineretului, Mini Paradox, Antract sunt lucruri ce aveau sa imi marcheze pe viata destinul.
Azi se implinesc 25 de ani de la prima aparitie pe scena a formatiei ANTRACT.
Azi am incercat sa imi amintesc cat mai multe momente traite cu trupa si brusc am devenit melancolic. In toti acesti ani am trait probabil toate starile posibile prin care poate trece un artist de la agonie la extaz, insa dand timpul inapoi imi amintesc cu placere de ambele situatii in care am fost pus.
Inceputurile pline de entuziasmul varstei si a dorintei de a demonstra ca poti au fost probabil cei mai frumosi ani. Apoi primul album ANTRACT(1984) a insemnat incununarea unei munci si satisfactia deplina atunci cand incepi sa constientizezi ca in urma ta va ramane ceva. Apoi gustul succesului din care incepi sa-ti alimentezi personalitatea. Atentia presei si a televiziunilor m-au magulit si m-au facut sa ma simt important, fara insa sa pierd controlul cu pamantul. Niciodata nu am pierdut acest control si poate tocmai de aceea nu am reusit sa ies in evidenta mai mult decat am reusit sa o fac in toti acesti ani.
Deshiderea concertelor RONNIE JAMES DIO, PARADISE LOST, SAXON, JETHRO TULL METALLICA, HELLOWEEN au insemnat alte episoade frumoase din cariera mea de artist.
Toate aceste lucruri sunt imortalizate in albumele pe care le-am editat in cei 25 de ani de cariera, in videoclipuri si fotografii la care ma voi uita intotdeauna cu mare placere.
Astazi dupa 25 de ani de la primul concert pe scena l-am vizitat pe Cristi Iordan la studio pentru a fi alaturi de cel cu care am plecat la drum pe 8 Martie 1984. Am stat o ora cu el timp in care am vorbit tot felul de prostii numai despre ANTRACT nu pentru ca evident nu si-a amintit ca in urma cu ceva vreme ne bucuram ca niste copii ce eram de fiecare moment petrecut impreuna in sala de repetitii sau pe scena.
Dar toate astea s-au intamplat undeva, candva iar azi e o zi obisnuita ca oricare alta pentru cei mai multi dintre prietenii mei dar foarte importanta pentru mine.
De accea am tinut musai sa imi urez "La multi ani" si sa de-a domnul sa pot anul acesta sa organizez un concert aniversar care sa marcheze intr-un fel acest moment important din cariera oricarui artist.
Zilele speciale, de multe ori, inseamna un prilej de aduceri aminte, de melancolii, de a savura un pic trecutul pe care l-ai trait la intensitate maxima ori pe care l-ai sorbit pentru a-ti lua energia de a merge mai departe. Fiecare dintre noi isi are o zi speciala, pe care insa timpul, "marele dusman", de multe ori, o arunca intr-un derizoriu nemeritat, intr-un prezent apasat de greutati si probleme de tot felul. Mi-ai povestit de aceasta zi speciala care inseamna foarte mult pentru tine, iar eu, taman astazi, cand copiii parca s-au certat mai abitir ca niciodata, am uitat sa iti spun LA MULTI ANI! Si uite asa, prezentul, de care ziceam mai devreme, a rapit un pic din bucuria momentului ce trebuia marcat cum se cuvenea. Am simtit si eu dusmania acestui prezent, cu doua zile in urma, cand bucuria unei aniversari a fost gatuita serios de un sms trimis de-mboulea si de alte rahaturi care nu tin de frumusetea momentelor trecute. Cu toate astea, in memoria si in sufletul meu raman acele momente unice, acele franturi de fericire, chiar daca prezentul nu ma lasa de multe ori sa ma bucur de ele cum as vrea.
RăspundețiȘtergereChiar daca mai tarziu, oricum e mai bine decat niciodata, iti spun din suflet LA MULTI ANI! si multa bafta sa organizati acel concert aniversar pe care il meritati cu prisosinta, pentru muzica pe care ati facut-o si pe care, sunt sigur, ca o veti face de acum incolo multi, multi ani! Si sper ca, mai incolo pe la x-zeci de ani, sa nu ma fac prea tare de ras, cand oi veni la vreun concert de-al vostru si, entuziasmat de atmosfera, vrand sa cant si io o data cu voi, sa-mi sara placa din gura cat colo si sa pun jandarmii sa mi-o caute ca de alta n-oi avea bani de luat. Sper insa sa imbunatateasca astia Corega cat mai mult!
... in 1984 s-a intamplat o minune ..... DA ..... m-am nascut eu :-)) .... sa fie oare o coincidenta ca va iubesc eu atat de mult oare? .... lasa melancolia Bobita si pune mana pe compus, orchestrat .... inchide-l pe paul in camera lui creativa .... si redescoperiti-va ... noi, fanii vostri de atatia ani asteptam asta .... vrem sa ne incarcam bateriile cu muzica voastra .... vrem sa se relanseze rock-ul .... vrem distractie .... vrem atmosfera de concert adevarata .... ne e dor de voi - asta e concluzia ....
RăspundețiȘtergereLA MULTI ANI!!!!!!!!!
Bob,nu vom uita niciodata "copilaria" ANTRACT. Ma uit si acum pe casete si imi aduc aminte si acum de clipele de atunci. Pe atunci nu era chiar industrie si sufletul, candoare, inocenta voastra inlocuiau intotdeauna marimea portofelului. Si acum povestim copiilor nostrii visurile si "nazdravaniile" acelor copii care uneori mancau doar un iaurt si un corn inainte sa se suie pe scena. Si acela luat pe furis. Care cereau voie de la parinti sau fugeau de acasa ca sa mearga in turneu cu "greii". Care se uitau cu jind la instrumentele celor mari si repetau intr-un subsol pe niste "scule" de jucarie. Sa nu uitam nici mijloacele de transport"moderne" asigurate - cine poate uita de "RAMA" de la teatru! un autobuz plin de praf, care scartia incontinuu, dar care transporta trupe ca HOLOGRAF, COMPACT - Dumnezeu sa-l odihneasca pe TEO care avea grija de noi ca si de copii lui - si multe alte trupe cu care ati cantat. Sa nu uitam nicicand "turnee celebre" ca cele de Costesti, Dragasani, Campulung si alte orase de "faima". Sa nu ii uiti niciodata, Bob, pe toti care au fost alaturi de voi. Sa putem sa ne mai intalnim peste 25 de ani alaturi de copi sau nepotii nostri si sa avem puterea sa radem cum radeam noi nopti in sir de aceste momente. La Multi Ani ANTRACT!
RăspundețiȘtergereNu, nu aveam cum sa uit. Poate n-am avut timp, poate nu am avut starea, probabil mi-a lipsit forta si linistea sa va urez din suflet:
RăspundețiȘtergereLA MULTI ANI!
Nu aveam cum sa uit ziua (8 Martie 1984) in care o noua trupa rock debuta pe scena Casei Stiintei si Tehnicii pentru Tineret (asa se numea pe atunci). Era un spectacol dedicat Femeii (eterna poveste...) N-aveam cum sa uit, eu am prezentat acel spectacol si am ascultat cu uimire, surprindere si incantare cum 4 pustani, aflati, undeva, la varsta ingrata dintre copilarie si adolescenta cantau rock. Tin minte pana si titlul piesei: "Vine primavara...!"
Costumatie speciala, instrumente adevarate, ritm, balans, melodica, atitudne si versuri in conformitate cu varsta lor, a artistilor: Tibi - clape (dragutel, timid, scolit si eficace); Zelu - tobe (nici nu se zarea dintre tobe, incredibil, o adevarata revelatie); Cristi-Grasu' - chitara (solid, parea cel mai "matur", talentat, nervos, important) si in fine Bobita - chitara bass (frumusel, minion, mai mare chitara decat el, exact, cu atitudine si cu semne clare de leader).
Sala a aplaudat in picioare minute in sir. Asta a fost prima lingurita de succes. Restul, restul e istorie...(deja).
Daca trupa Antract a existat, exista si va exista, acest lucru se datoreaza lui Paul "Bobita" Catusanu, singurul membru al grupului ramas si in formula actuala. Tenace, incapatanat pozitiv, perfectionist, talentat, profesionist, foarte bun comunicator, excelent PR-ist, pe Bobita (prieten drag de care ma leaga o amicitie si ea devenita istorica) il cred si il stiu in stare sa reinventeze trupa Antract (nume de referinta in rock-ul romanesc), sa recoaguleze spirite, sa adune forte creative, sa redirectioneze vectori materiali. Asta, asa, sa dovedeasca tuturor ca: Istoria Antract continua... la anu' si LA MULTI ANI!!!
Teodor
M-a bucurat nespus articolul acesta. Imi aduc aminte de primii ani dupa revolutie si de primele spectacole din centru, de la "Barlog" sau din parcarea "de la Finante". Atunci se traia altfel muzica, de fapt atunci se traia muzica. Acum a ajuns o batzaiala pe niste ritmuri lesinate...
RăspundețiȘtergereLa multi ani! din partea mea, sper sa prind cat mai curand un concert ANTRACT...
La multi ani! din partea mea, sper sa vad cat mai curand un concert ANTRACT la Rm.Valcea :D
RăspundețiȘtergereLa multi ani. Si bine v-am gasit. Cred ca ultima oara cand m-am gandit la Antract a fost acum vreo trei zile, cand in urma unei glume puerile (barbatii nu se maturizeaza niciodata, doar mimeaza maturitatea) incepusem sa urlam "sunt cu cucu gooooooooool".
RăspundețiȘtergereIar in ceea ce priveste prestatiile live, mi-am amintit tot acum cateva zile de "mobilizare generala", si atmosfera de concert in aer liber din vremurile respective. Nu stiu daca voi mai simti ACEA senzatie vreodata, dar cu amintirea voi ramane pentru totdeauna.
La multi ani.
despre tibi cioaca de ce nu se spune nimic
RăspundețiȘtergere